Monumentul istoric prins la umbra turnului de birouri

Despre Catedrala „Sfântul Iosif” s-a scris si vorbit foarte mult odata cu ridicarea Cathedral Plaza, un complex de birouri de 19 etaje construit la doar câţiva metri distanţă de biserica monument-istoric veche de aproape 150 de ani. Constructia turnului de birouri a făcut mare vâlvă şi controversă în presa ultimilor ani şi a fost acuzată că ar încalca aproape orice regulă de urbanism existentă în Capitală (înălţimea maximă, retragerea faţă de biserică, aspectul în raport cu aspectul zonei, etc.). Cazul se pare că a a fost tranşat, în sfârşit, săptămâna trecută, când justiţia a decis, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, că Primăria Municipiului București  trebuie să dărâme Cathedral Plaza, deoarece aceasta a fost ridicată fără autorizație de construire legală.

catedrala-sfantul-iosif-lateral

Totuşi, despre Catedrală în sine şi valoarea clădirii s-a vorbit mult prea puţin în decursul acestui timp aşa că propun să ne amintim, sau reamintim ceva din istoria ei:

Clădirea găzduieşte Catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti. Catedrala fost construită între anii 1873-1884 după planurile arhitectului Friedrich Schmidt din Viena. Stilul construcţiei aparţine istorismului şi împrumută mai ales caracteristici ale stilului romanic, cu unele elemente gotice. Clădirea are 40 m lungime şi 22 m lăţime. Este cea mai cunoscută biserică romano-catolică din Bucureşti, fiind în acelaşi timp un monument de arhitectură. Ea este cunoscută şi ca lăcaş de cultură – pe parcursul anilor, în această Catedrală au avut loc concerte renumite de muzică pentru orgă, cu orchestre, coruri şi artişti celebri.

Hramul Catedralei a fost ales în cinstea Sfântului Iosif, soţul Sfintei Fecioare Maria, sărbătoarea hramului se celebrează la 19 martie.
„Sfântul Iosif” este catedrală metropolitană şi arhiepiscopală. Ctitorul ei este Episcopul Ignatius Paoli, din Congregatia Călugărilor Pasionişti, primul Arhiepiscop al Arhidiecezei de Bucureşti. Banii pentru construirea Catedralei au provenit de la credincioşii din Bucureşti, de la diverse personalităţi înstărite, dar şi de la binefăcători din străinătate, cunoscuţi sau prieteni ai Episcopului Paoli.
Lucrările au fost conduse de către călugărul pasionist olandez Alfons Zegers, arhitect prin formaţie. El fusese chemat la Bucureşti de la mănăstirea pasioniştilor din Dublin (Irlanda), de către Episcopul Paoli. Începând cu anul 1880, lucrările în regie proprie au fost conduse de priceputul arhitect Carol Berisch.

Piatra folosită la construcţie a fost adusă din carierele de la Rusciuc (Bulgaria), iar cărămizile au fost achiziţionate din Bucureşti şi localitătile învecinate. Lucrările de construcţie au început în zona absidei altarului, cu ample amenajări pentru consolidarea terenului şi ridicarea nivelului acestuia. Lipsa de fonduri şi izbucnirea Războiului de Independenţă din 1877 au făcut ca lucrările să înainteze foarte greu, în etape, până în anul 1883. În toamna târzie a acestui an construcţia a fost încheiată.

La ridicarea palatului de reşedinţă al Arhiepiscopului, în 1925, s-a construit un turn în care au fost montate cele şase clopote ale Catedralei.

Altarul principal al Catedralei a fost executat la Roma, din marmură albă de Carrara, după planurile arhitectului Friedrich Schmidt, şi apoi montat la Bucureşti de specialistul Niccolo Orassi. Tâmplăria tavanului aparent a fost executată la Braşov.

Firma Mayer din München a executat vitraliile originale, distruse la bombardamentele din 4 aprilie 1944, cele opt tablouri mari dintre ferestrele absidei cu scene din viaţa Sfântului Iosif şi a Sfintei Familii, cele şapte medalioane de pe pereţii navei centrale, mozaicul „Maica Domnului” şi cei doi îngeri de deasupra portalului exterior al Catedralei, ca şi sculpturile din lemn ale amvonului şi ale băncii pentru Sfânta Împărtăşanie.

Pictura decorativă a navei centrale a Catedralei a fost executată de către Georg Roder din München, iar pictorul Fr. Elsner a executat pictura decorativă din capela baptisteriului şi din navele laterale ale Catedralei. Îmbrăcarea în stucatură a colonadelor, stâlpilor şi a pereţilor este opera atelierului italian al fraţilor Aterio.

Vitraliile actuale sunt concepute şi executate de cuplul Natalia şi Ion Brodeală în 1980. Rozeta mare de deasupra orgii, vitraliul corului şi cel al baptisteriului sunt executate în anul 1985 de artistul Dorin Dănilă.

Policandrele deasupra altarului principal şi sfeşnicul pentru lumânarea pascală au fost cumpărate de la Paris.

Orga Catedralei este una dintre cele mai bune orgi de concert din România. Ea este actionată de un sistem pneumatic electric, are 3 claviaturi, 3.375 de fluiere, 54 registre principale şi 36 registre auxiliare, cu posibilităţile ample de combinaţii necesare practicii concertante. Orga a fost construită şi montată de firma L. Wegenstein din Timişoara în anul 1930, înlocuind orga montată în 1892 de firma Merklin din Paris.

Comentează

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: